Parenting neconditionat - Alfie Kohn

Parenting neconditionat - scrisa de psihologul Alfie Kohn. Este un ghid orientativ pentru parinti moderni pentru cresterea copiilor. In carte se vorbeste atat de frumos despre dragostea neconditionata. 

Cartea Parenting Neconditionat - de la recompense si pedepse la iubire si intelegere, as recomanda-o tututror parintilor nu pentru a fi un parinte perfect, ci pentru a afla ce pot face altfel sau mai bine pentru proriul copil. Este un instrument util de comunicare pentru copilul tau, atat pentru parinti cat si pentru cei care au in preajma un copil.
Dupa ce am citit cartea am observat ca multe puncte dicutate le aplic oricum, cred ca din instict.

Voi incepe de la inceput sa vedeti ce explica Alfie Kohn.
- Autorul incurajeaza sa trecem de la incurajarea comportamentului, de la impunerea din partea noastra si obedienta din partea copilului, la intelegerea gandurilor, a nevoilor copiilor. Ne sfatuieste sa le dam mai mult control asupra propriilor vieti, sa-i lasam sa faca alegeri. Ca ex. mananci din farfuria alba sau rosie? mananci morcov sau cereale? El spune ca copii sunt mult prea controlati la masa si ei nu mai pot manca. Doar dupa ce strangem masa si nu mai sunt controlati, atunci incep sa manance.
Copii invata sa ia decizii atunci cand li se permite sa ia decizii, nu cand sunt obligati sa urmeze reguli.

- Autorul ne indeamna: sa vorbim mai putin si sa-l intrebam mai mult, adica sa nu mai dictam copilului ce sa faca, ci sa colaboram mai mult.

- Pedeapsa distrage atentia de la obiective, ii invata pe copii sa minta pentru ca ei nu se simt in siguranta sa spuna adevarul. A pedepsi copiii inseamna, a le face ceva neplacut sau ai impiedica sa aiba parte de ceva placut. Cel care pedepseste ii face pe copii sa sufere, pentru a-i invata o lectie.
Autorul avertizeaza: cu cat mai mult folosim pedeapsa asupra copilului tau,cu atat mai putin influenta o sa ai asupra lor, in adolescenta, la maturitate. Pedeapsa afecteaza relatiile dintre parinti si copii. Copii se gandesc: Oamenii astia mari si puternici, care uneori ma leagana, imi canta, ma iubesc, ma fac sa-mi fie frica,sa nu ma mai simt in siguranta cu ei. Mai bine stau la distanta. Pedeapsa s-a dovedit a fi ineficienta, indiferent daca parintii o aplicau pentru a opri agresivitatea, dependenta excesiva, udatul patului sau altceva - "ineficienta pe termen lung, daca era aplicata drept tehnica pentru eliminarea unui comportament".
Pedeapsa copilului cu time-out in locul bataii - diferenta consta numai in natura suferintei: emotionala, respectiv fizica. Ex: a impins fratele, nu-i va parea rau ca l-a lovit, ci dupa expirarea pedepsei cu time-out, se va intoarce impotriva fratelui sau, si mai hotarat si cu dorinta de razbunare. Izolarea fortatate a copiilor duce la egoism, ii face pe copii, individualisti, nu se mai gandesc la alte persoane. Ei nu inteleg pentru ce sunt izolati si nu inteleg cat timp trebuie sa stea departe de parinti.

Solutia autorului este cooperarea fara pedepse si recompense:

• Intreaba copilul - ce parere are si ce solutii are el pentru rezolvarea situatiei. Astfel, oferim copilului putere si control. Ei devin independenti si ajung sa gandeasca singuri si sa ia propriile decizii.
  ex: Cand copilul tau il loveste pe en alt copil: Ia uite, Andrei plange. Vezi lacrimile lui? Mai tinn minte cand te-ai lovit si te-a durut? Ai plans. Ce ai putea face ca sa ii fie mai bine lui Andrei?
• Schimba perspectiva, nu doar actiunea. Incearca sa privesti comportamentul negativ drept o problema care trebuie rezolvata, nu o infractiune care trebuie pedepsita.
• Trateaza-l pe copilul tau cu respect.
• Fii autentic. Accepta sa fii vulnerabil.
• Tine cont de varsta copilului.
• Nu te grabi. Parintii devin autoritari candsunt presati de timp si cand sunt in public.
• Regandeste-ti solicitarile. Poate ca atunci cand copilul nu face ce ii cerem, nu copilul este problema, ci cererea noastra.

In capitolul 7 vorbeste despre Principiile Parentingului Neconditionat:

1.  Reflectati.
2. Reganditi-va solicitarile. Cand copilul nu face ce ii cereti, nu el este problema, ci solicitarea voastra. Ex: copilul care studiaza pianul, intrebarea este faceti asta pentru copil, sau pentru voi? 
3. Concentrati-va asupra obiectivelor pe termen lung. Ce copil doriti sa aveti peste ani: integru, capabil sa aiba relatii sanatoase, curios intelectual, multumit de sine.
4. Puneti relatia pe primul loc. "Nu conteaza neaparat sa ai dreptate". Conteaza foarte putin sa ai dreptate, daca proprii copii devin tensionati cand intra parintele in camera. Comportamentele neadecvate sunt maisimplu de gestionat si problemele sunt mai usor de rezolvat - candcopii se simt in siguranta cu noi pentru a ne explica motivele pentru care au facut ceva gresit.
5. Schimbati-va perspectiva, nu doar actiunile. Cand copilul face un lucru nepotrivit, nu trebuie privit comportamentul drept o infractiune - care trebuie pedepsit, insa sa vedem acelasi comportament drept o problema care necesita rezolvare. O ocazie de a-l invata pe copil ceva si nu de a-l face sa sufere.
6. RESPECT. Sa tratam copilul cu respect. Sunt unele lucruri pe care copiii le stiu mai bine decat noi. Stiu mai bine cand: le este somn sau foame, stiu mai bine calitatileprietenilor lor, proriile aaspiratii si teluri, modul cum se comporta anumiti profesori cu ei, stiu pe cine iubesc si pe cine nu, ce conteaza pentru ei si ce nu. Este lipsit de respect din partea unui parinte sa-i spuna copilului ce sentimente incearca sau nu.
7. Fiti autentic. Oamenii au activitati pe care le fac cu drag si altelepe care le urasc. Copiii ar trebuie sa stie asta. Oamenii uneori se enerveaza, sunt distrasi sau obositi. Uneori spun lucruri fara sa se gandeasca si apoi le regreta. Cand o dam in bara, ar fi frumos sa le recunoastem: "Stii scumpo, m-ammai gandit la ce am zis aseara si cred ca am gresit". E bine, sa cerem scuze copilului 2 ori in luna pentru o greseala pe care am facut-o.
   Exista 2 motive pentru a cere scuze:
   1. Oferim un model de comportament - nu e bine sa fortam copilul sa spuna ca le pare rau, cand de fapt nu le pare. Pentru a familiariza cu ideea de scuze este sa le aratam cum se face.
   2. Demostram ca este posibil sa recunoastem -fata de noi si fata de ceilalti - ca facem greseli si ca uneori este vina noastra, fara sa pierdem demnitatea.
   Cu cat suntem mai autentici cu ei, cu atat mai mult ne vor respecta.
8. Vorbiti mai putin, intrebati mai mult. A dicta copiilor ce sa fac este mult mai putin productiv decat a-i invita sa-si impartaseasca ideile si sentimentele. Prioritar este sa ne dam seama care este sursa problemei, care sunt nevoile copiilor. Ex: copiii de 2-3 ani au adesea iesiri neplacute, deoarece trec prin perioada deficila de tranzitie de la bebelus la copilarie. Vor mai multa autonomie decat li se acorda de care ei nu o pot gestiona. Le este teama sa se situeze in opozitie fata de parintii lor. E foarte important sa nu stabilim limite si control. E datoria noastra sa cream acel sentiment de siguranta, sa ascultam fara sa judecam, sa ne asiguram ca ei stiu ca nu vor da de belea daca ne spun ce au facut si nici nu vor fi condamnati pentru ce simt.
9. Tineti cont de varsta copilului.
10. Cand copilul face ceva, ganditi-va intotdeauna la cel mai intemeiat motiv. Ex: un copil de 1 an arunca lingurita jos si voi ridicati pentru a mia oara - o arunca deoarece la aceasta varsta sunt incantati de actiunea in sine - nu pentru a va testa limitele, nu a fost intentia copilului.
    Comportamentele neadecvate se datoreaza de multe ori varstei, a caror constiinta de sine este inca in formare. In cazul copiilor mai mari reactia noastra nu trebuie sa fie invinovatia. Ar fi indicat sa fim compatimitori si sa incercam sa intelegem de ce s-a comportat asa.
11. Nu spuneti "nu" nejustificat. Unele studii: copiii foarte mici sunt impiedicati sa faca ceva ce-si doresc la fiecare cateva minute. Arfi bine sane intrebam daca nu cumva le facem in exces. Inseamna ca multe dintre restrictiile parentale devin in timp inutile si mult prea constrangatoare. Cum intervenim: cu blandete sau agresivitate? cu sau fara explicatii?
    Nu spuneti "nu" daca nu este cu adevarat necesar! Incercati sa va ganditi care este intentia din spatele a tot ce spuneti.
12. Nu fiti rigid. Renuntati la reguli in ocazii speciale: uitati de ora de culcare din cand in cand, suspendati interzicerea mancatului in sufragerie in anumite situatii. Subliniati copiilor ca ceea ce faceti este, de fapt, o EXCEPTIE, ceva la care ei nu trebuie sa se astepte intotdeauna.
    Este sanatos pentru copii sa vada ca uneori adultii au puncte de vedere diferite, lucru ce evidentiaza ca si ei sunt oameni. Ofera oportunitatea de a le arata cum rezolva oamenii problemele respectandu-se unul pe celalalt.
13. Nu va grabiti. Parintii devin autoritari cand sunt presatide timp si cand sunt in public. E important sa evitam graba, scopul fiindsa le permitem copiilor sa faca lucrurile in tihna sii sa se bucure ca sunt copii.
    Ex: daca copilul refuza sa faca ceva ce ati decis ca trebuie facut, puteti spune: "Scumpo, imi ppare rau, dar trebuie sa-ti pui haina. Este foarte frig afara si vom merge destul de mult pe jos. Daca preferi sa mai astepti putin, este in regula. Spune-mi cand esti pregatita". Ultima propozitie e bine de folosit des - facand un pas inapoi le dati copiilor timp.

Capitolul 8 - Iubire Neconditionata - sa incercam sa fim mai FERICITI. Deoarece joaca un rol activ in vietile copiilor, ii protejeaza si ii ajuta sa faca diferenta intre bine si rau. De cum se naste copilul, este cazul sa ne gandim la stilul nostru de parenting - la modul in care reactionam cand lucrurile nu merg ca unse. Trebuie sa avem grija ca proriul copil sa se simta iubit si acceptat. Trebuie sa le comunicam ca ii iubim, chiar dacanu suntem incantati ce fac. "Te acceptam pe tine, dar nu si modul in care te comporti" sau "Teiubesc, scumpete, doar ca detest aprope tot ce faci" sa fie spuse pe un ton linistitor. Cand copiii se comporta neglijit, ranesc pe cineva sau sunt obraznici, incercati sa folositi drept oportunitati de a-i invata ceva. In loc de: "ce-i cu tine? nu ti-am spus sa nu mai faci asta?

sau "Sunt dezamagit de tinecand faci asta!" e important sa vada copilul efectele actiunilor lui, modul in care ele ranesc sau ca au impact negativ asupra vietii cuiva. Ex: "Ana parea un pic trista dupa ce i-ai zis acel lucru." sau " Ce ai putea sa faci data viitoare cand te vei simti frustrat, in loc sa te imbrancesti?"
Succesul nu este garantat, dar sansele sunt mai mari ca astfel copil sa se responsabilizeze, sa fie mai intelegator. Sansele sunt mai mari daca ii propunem sa se gandeasca cum ar putea sa remedieze situatia, sa repare ce a stricat, sa se scuze fata de cineva, in functie de situatie. Scopul nostru este sa le influentam modul cum gandesc si simt, pentru a-i ajuta sa devina oameni care nu-si doreasca sa actioneze violent. Misiunea noatra este sa-iasiguram: " Indiferent ce faci, indiferent de cat de frustrat sunt uneori,niciodata, dar niciodata nu voi inceta sa te iubesc".
Aceste recomandari sunt importante si pentru dascali. Ex: un profesor in fata unui elev problematic zicandu-i: "Stii ceva? Imi place cu adevarat de tine. Poti continua sa te comporti asa, eu tot nu-mi schimb parerea. Mi se pare ca incerci sa ma faci sa te dispretuiesc, dar nu o sa mearga. Nu o sa se intample niciodata". Astfel, comportamentul provocator al elevului incep sa fie tot mai putine la numar.
Despre succes si esec.
Este necesar sa le spunem copiilor despre importanta succesului in anumite activitati, cum reactionam cand reusesc, cum reactionam cand nu au succes si cuum reactioneaza ei la reactiile noastre.
Ex: Ii putem intreba direct: " Crezi uneori ca te iubesc mai mult atuncicand iei note mari sau ai rezultate bune in activitatile sportive, sau ai anumite reusite cu care pot sa ma laud prietenilor?"
Intrebarea isi are rostul daca simtim ca ei vor fi sinceri.
In cativa ani, nimanui nu-i va mai pasa si nici nu-si va aminti ce nota a luat copilul vostru la matematica - insa vor ramane efectele psihologice ca a simtit ca a trebuit sa va castige afectiunea. E important sa evaluam actiunile noastre si motivele lor. Acest lucru presupune sa ne consolidam relatia cu ei si sa le transmitem clar ca iubirea pe care le-o purtam nu are legatura cu succesul lor. Putem trage 2 concluzii:
1. Copiii au nevoie de iubirea noastra tocmai atunci cand esueaza si se simt incompetenti: nu le trebuie dezamagirea noastra.
2. Pericolul este la fel de mare daca, atunci cand inregistreaza un succes, ii scaldam in laude, sugerandu-le astfel ca -i iubim respectivul succes si nu pe ei, ca persoane, asa ca ar fi bine sa o tinatot asa.
Cand elevii sunt stresati sa se concentreze pe cat de bine duc o anumita activitate, atunci procesul de invatare devine un chin, si nu o placere. Nu sunt impulsionati sa gandeasca, ci sa aiba performante. Concentrareaa excesiva pe succesulscolar ar trebui inlocuita cu interesul nostru activ fata de ceea ce invata copilul. Ex: un parinte poate intreba: "Cum de ai ales aceasta tema? Ce ai invatat din cercetarea ta? De ce aipastrat acea ideie pentru sfarsit? Sau schimbat ideile tale despre aceasta tema?". Cel mai eficient mod de a ajuta un copil sa aiba succes este sa facem tot ce este posibil ca el sa se indragosteasca de activitatea in sine, sa acorde mai putina importanta reusitei finale si mai mult interes sarcinii in sine. Este un mod de a spune ca trebuie sa-i incurajam mai mult, sa-i judecam mai putin si sa-i iubim fara incetare.

CAPITOLUL 9 - SA OFERIM COPIILOR OPTIUNI
Toti oamenii ar trebui sa aiba un oarecare control asupra propriei vieti. In cazul copiilor sa existe anumite limite: cat control si ce tip de control le acordam. Ar fi bine sa le permitem copiilor sa ia decizii in toate chestiunile care-i privesc direct. Insa sunt cazuri cand trebuie sa le argumentam de ce nu le permitem sa ia decizii in situatia respectiva.
Ex: fiul meu de 3 ani, mi-a cerut o carte cu abtibilduri. Am ales eu o cartea si i-am dat-o."Nu", a zis el, "vreau sa aleg eu!". E cazul cand singur poate alege.
Este benefic sa le oferim copiilor, indiferent de varsta, posibilitatea sa fie stapani pe viata lor atat in casa, cat si la scoala, atat pe termen lung cat si scurt. Copiii invata sa ia decizii bune luand decizii, nu urmand instructiuni.
Chiar si bebelusii pot fi lasati sa aleaga - au preferinte clare de momentul cand vor sa manance, cum vor sa fie tinuti in brate, de jucaria dorita ect. E important sa fim deschisi cu ei, fara sa insistam asupra unui program de masa si de somn.
Copiii mai mari ne pot comunica mai bine dorintele lor, au mai multe optiune si ne pot arata dorintele care nu sunt indeplinite. Ex: la 18 luni isi da seama cum sa porneasca si sa opreasca o jucarie, fara sa-i mai ajutam. E o mare realizare pentru copil, insa pentru parinte poate fi un razboi al nervilor.
Atunci cand oferim copiilor multiple ocazii de a lua decizii, ei devin " mai activi, mai sociabili si mai spontani", insa e necesar si un "nivel ridicat de interactiune intre parinte si copil". Misiunea noastra este sa le hranim simtul autonomiei si sa colaboram cu ei pentru a gasi solutii la anumite probleme, precum ora de culcare, ora de intoarcere acasa de la joaca, unde plecam in vacanta in familie etc.
Cand copii trebuie, dar nu vor
Cum procedam atunci?

1. Folositi strategia cea mai putin autoritara. Fiti cat se poate de blanzi si de intelegatori. Nu e bine sa coplesim copilul cu puterea noastra. E inutil sa tipam si noi si el. Lasam cateva minute sa-si revina. Ex: dorinta de a pune la loc o jucarie - sta cu spatele si continua sa se joace. Cel mai bine am ruga sa faca ordine dupa ce termina jocul si ati pleca din camera, astfel ii dati posibilitatea sa-si pastreze autonomia si demnitatea.
2.  Fiti sincer cu ei. Daca ii cereti ceva copilului sa faca si nu vrea, fiti sincer cu el. Ex: daca doriti sa taca doar pentru ca ati avut o zi grea, spuneti-i exact asa.
3.  Explicati motivele. "Fiindca asa spun eu!" nu este motiv. Solicitarile noastre pot fi explicate si copiilor de 2 ani in cuvinte pe care le pot intelege. Ex: "Ne asteapta fratele tau sa-l luam de la scoala, daca nu mergem acum, nu va sti unde suntem si se va intrista". Toti oamenii, indiferent de varsta, are dreptul sa stie motivele atunci cand cineva le limiteaza optiunile.
4. Transformati totul in joc. Sa folosim imaginatia pentru a ajuta copii sa gaseasca placerea in lucrurile care nu le plac. Ex: copiii mici refuza sa se spele pe dinti, ii putem incuraja sa asculte cum suna periuta pe smalt, sunet care reprezinta dovada ca elimina resturile de mancare. Sau jocuri ca periuta de dinti e un avion care decoleaza si apoi aterizeaza in gura copilului, in mod repetat.
5. Fiti un exemplu. Este usor sa ii determinam pe copii sa faca ceva ce noi insine suntem dispusi sa facem. Daca le spunem sa nu intrerupa o discutie, sa nu injure, sa nu foloseasca un ton insultator, atunci si noi ar trebui sa urmam aceste principii.
6.  Oferiti-le posibilitatea sa faca alegeri. Intrebati-i cum vor sa procedeze, unde, cand, cu cine. Daca incepem sa gandim creativ si le propunem si copiilor sa o faca , esteuimitor cata libertate de alegere poate exista.

Insa sunt situatii cand copiii fac lucruri de-a dreptul inacceptabile.
Ex: eram cu fiica de 3 ani in oras, cand a refuzat sa se mai intoarca la masina si s-a asezat in fund pe trotuar. Refuza sa vorbeasca cu mine. Am asteptat-o si mi-am pastrat buna dispozitie. In final, s-a ridicat si se misca greu. Am evitat sa recurg la constrangere, dar realitatea era ca eu castigasem, si ea nu era deloc fericita. Cand am ajuns acasa si am parcat masina, mi-a spus ca vrea sa ramana in masina si sa asculte muzica. Am lasat-o sa faca acest lucru pentru o perioada mare de timp, dar am si vizitat-o periodic sa o intreb daca vrea sa vina in casa. Intentia era ca ea sa stie - ca este decizia ei. Ideea este simpla: ca sa actionam intr-un mod care-l face pe copil sa simta ca nu are putere de decizie, sa oferim un aspect asupra caruia sa poata decide el.
In astfel de crize de furie REGULA:

1. Daca suntem in public, sa ignorati lumea din jur! Daca veti fi ingrijorati de ce cred ceilalti despre voi, aveti sanse sa va comportati cu copilul, oferindu-i prea putina iubire si prea putina rabdare.
2. Imaginati-va cum priveste copilul situatia. Copilul face o criza de nervi este probabil si el speriat de furia lui, ingrozitca numai detine controlul. De aceea, folositi un control minim pentru a va asigura ca nu poate rani pe cineva sau distruge ceva. Lasati criza sa treaca si mai tarziu puteti afla ce s-a aflat in spatele ei.

CAPITOLUL 10 - PERSPECTIVA COPILULUI
Cum ne crestem copiii pentru a fi fericiti?
Nu este suficient ca scopul nostru principal sa avem copii fericiti. Micutii ar trebui sa simta comportamentele in interior. Ne dorim ca ei sa se intrebe: "Daca eu fac asta, cum se va simti celalat copil?" si nu "Am voie sa fac asta" sau "Oare dau de belea daca fac asta?" Copilul are nevoie de ajutorul nostru. Un pas important in a-i ajutape copii sa devina sensibil la binele altor persoane.
Copii morali - 5 recomandari pentru promovarea dezvoltarii morale:

1. Aratati ca va pasa  - e importanta legatura dintre parinte si copil. Toti oamenii au nevoie de atasament garantat, grija, respect, deschidere si empatie. Cand acestea sunt implinite, copilul aratandu-se deschis sa-i ajute si pe altii. Exista un bonus: copiii care sunt legati de parinti printr-un atasament garantat sunt pozitivi, independenti, mai sensibili la problemele altora, competenti din punct de vedere social si sanatosi din punct de vedere psihic.
2. Aratati-le cum traieste o persoana morala - ei absorb valorile familiei in care traiesc inca inainte sa inceapa sa mearga. Invata de la parinti cum sa fie fiinte umane.
3. Lasati-i sa exerseze - oamenii invata facand. Trebuie sa oferim copiilor multiple ocazii sa ne ajute. Daca se fac lucruri in comun, invata ceva ce trece dincolo de cunostintele lor: invata sa le pese de alti oameni. Stimuleaza increderea, sensibilitatea,comunicarea deschisa si intrajutorarea.
4. Discutati cu ei - parintii pot folosi puterea: iubirea si intelegerea. E bine sa fie imbinate: una sa vina din inima si cealalta din minte.
   Ex: daca copilul se comporta egoist si noi nu spunem nimic - mesajul nostru e clar ca acceptam egoismul.
   E important sa-i transmitem un mesaj: nu vin din tipete sau pe un ton calm. "Nu face asta!" nu e suficient. "Nu lovim oamenii", nu este buna. E important sa ajutam copilul sa inteleaga motivul de ce acest lucru este adevarat. Concluzie: a vorbi cu copilul este varianta mai buna decat a striga. A oferi explicatii este mai bine decata-i vorbi. Daca dorim sa fie oameni morali si nu oameni care fac doar ce li se spune, trebuie sa le oferim sansa sa-si construiasca proriile idei despre corectitudine sau curaj. E important sa-i ascultam cu atentie parerile si sa acordam importanta punctelor lor de vedere. Ar trebui sa-i ajutam sa dezvolte motive pentru a-si sustine proriile puncte de vedere, chiar daca nu suntem de acord cu ele. Scopul final nu este sa obtinem ce dorim, ci sa-idam copilului de inteles ca nu e nevoie sa aiba argumente la fel de bune ca sa fie luat in serios. Dorim sa-l invatam cum sa-si cladeasca argumente mai convingatoare.
5. Prin ochii copilului - a privi din perspectiva altcuiva. De a privi lucrurile din perspectiva copilului.
   Ex: cand un adolescent vine mai tarziu acasa, nu mai primeste cina. Noi credem ca lectia este: "Data viitoare va veni la timp si va fi mai respectuos". Probabil ceea ce aude copilul este: "Nu le pasa de ce am intarziat si nici ce se intampla cu mine. Este evident ca regulile lor tampite sunt mai importante decat mine. Chhiar nu merit sa fiu iubit?"
   Cand ii luam pe copii in serios, ii consideram drept persoane cu propriile puncte de vedere. Cand vorbim mai putin si ascultam mai mult, aflam cum vad ei lucrurile.
   Devenim un model pentru copil, incurajandu-l sa vada si el lumea prin ochii altor persoane.
   Da, este dificil sa fii parinte. Este insa si mai dificil sa fii copil.